Noapte. Intuneric... Doar un vuiet surd de vant... Jumatate de ora inainte de miezul noptii. Inca putin si va ajunge la el, acolo unde ar fi vrut de mult sa se piarda, in bratele sale infinite, in ganduri,vise, in dorinte.
Momentul se apropia cu pasi repezi, unul cate unul… Incepe sa-si piarda rabdarea,simte cum sufletul ii vibreaza precum o coarda de chitara, tremura, SIMTE. Iar acesta e cel mai frumos dar pe care il poate primi.
Ajunge aproape de el si incremeneste… E miez de noapte, e frig, dar nu ii pasa de nimic, sta acolo… si SIMTE !
Simte cum adie vantul, simte cum i se incalzeste pieptul, simte cum se apropie, simte un suflu cald in ceafa sa dezgolita, simte cum o cuprinde cu bratele sale infinite si reci. Ar fi vrut sa fuga, dar e prea tarziu… a cuprins-o fiorul. Cel pe care il astepta de jumatate de ceas.
Aude o vioara cu sunete inalte , simte cum se inalta, ciudat, parca pluteste, dar nu e nimeni sa o prinda de mana si sa o opreasca, sa o trezeasca la realitate, sa-i spuna ca e doar un vis… intoarce capul si il vede. Un chip fad alb… pictat cu un zambet printre cateva suvite de par. Era exact asa cum il visase, nu putea crede ca e real, ca e acolo langa ea.
Vorbind din priviri, din gesturi, glasul fiind amortit de uimire si dorinta. Se apropie usor simtind cum inima ii tresare si bate din ce in ce mai repede… Se scurgea in bratele lui.
Disparea. Ceata vopsea cerul, iar ea… se irosea.
No comments:
Post a Comment