Acum sunt trista…. Ma simt o mica pata alba de lacrima intr-o mare verde, urat mirositoare si adanca... prin care eu patrund si ma scufund… tot mai jos.. in fiecare zi doborand cate o treapta. Alteori urcand…
Tu ma faci sa ma simt un cub de gheatza ce se topeste intr-o secunda topit de ura si mania oamenilor din jur. Nimic nu mai e pur, nimic nu mai e alb, nimic nu mai zboara…. Aripile la care candva visam s-au frant! Sau mai bine zis LE-AI frant fara ca macar sa te gandesti la consecinte… singurul lucru de care mai pot fi sigura e ca traiesc…da! TRAIESC! Asa ca voi putea trece peste orice piedica pe care tu o pui si va fi mai bine………. Voi intalni o persoana care imi va lipi aripile la loc si nu le va mai taia fara pic de sentiment, de suflet… de inima . Cum e sa ai sufletul gol??? Sa nu simti bucuria unui rasarit sau a miresmei unei flori de vara ce paleste la primul apus de soare??
De astazi… voi zambi mai mult…voi iubi tot ce merita sa fie iubit.. o sa iubesc iubirea… o sa iubesc sentimentele.. o sa iubesc inimi, zambete, frunze, rasarituri, apusuri si copaci………Zambetul meu te va alunga din sufletul meu pas cu pas, cuvant cu cuvant. Vei fi uitat de gandurile mele……………. Daca nu cumva esti deja uitat!
No comments:
Post a Comment