4.06.2011

Another point of view

What a dear friend of mine wrote about me...

"Ascunsă undeva, departe...

Un suflet mic, rătăcit prin gândurile oamenilor mari, caută explicaţiile care nu există pe chipul lumii care mereu e pe fugă, a căruit zâmbet pare mai trist pe zi ce trece, şi ale căror îmbrăţişări sunt tot mai reci.....
Cutreieră străzile fără un scop anume, ci doar pentru a se destinde, pentru a fugi de răutatea şi suferinţa ce înconjoară Bucureştiul, pentru a-şi limpezi gândurile şi trăirile care mereu izvorăsc din inconştienţa celorlalţi. E trist că acum, când lumea ei interioară ar trebuie să fie tot mai frumoasă, ea e acoperită de mizeriile zilnice, de chinurile la care sunt supuşi atât ceilalţi cât şi apropiaţii ei. Toată suferinţa din jur se cuibăreşte, inconştient, în sufletul ei, şi uite aşa iau naştere gânduri care uneori nu se mai termină, care o apasă şi o ducere pe culmile întrerupte ale speranţei.
Îşi scrie durerea pe foi, pictează dorinţele şi speranţele ce îi ţin sufletul în viaţă şi încearcă să coloreze lumea după placul ei, însă pe zi ce trece puterea îi este furată de lupta pentru supravieţuire, de lupta pe care o duce în fiecare zi cu gândurile şi trăirile ce-i sapă sufletul...e o tristeţe apăsătoare care lasă urme, nu fizice, ci sufleteşti....lasă urme pe chipul ei, se transmite prin frumuseţea ochilor şi spelndoarea zâmbetului ..dar acum nu mai e zâmbet, sunt doar două buze în căutarea unui sărut care să-i ofere liniştea de mâine, a unei inimi care să-i ţină de cald atunci când totul în jur ingheaţă şi-şi pierde din farmec, în căutarea iubirii...Iubirea e un cuvânt greu, azi mulţi iubesc, şi mâine la fel de mulţi se răzgândesc, alţii ştiu ce e iubirea, însă după o dezamagire fug de ea, alţii o caută neîncetat şi rău fac, pentru că iubirea dă peste tine, nu tu peste ea.
- Copiluţ cu ochii trişti, nu căuta iubirea, ea vine când nu te aştepţi, atunci când poate tu nu ai nici un gând către ea. Fii mereu tu, şi zâmbeşte pentru că la orice pas e o posibilă iubire.
În adâncurile ei se ascunde un om bun, un om sufletist care ar da totul pentru persoana de lângă (uneori ar fi bine să păstrezi pentru tine, unii sunt prea profitori şi egoişti), s-ar dedica în intregime şi ar pune totul la bătaie, de ce?! pentru că aşa este ea, aşa este felul ei de a fi...e capabilă de multă iubire, capabilă de multe pentru a şti că fericirea ajunge în sufletul celuilalt...are modul ei sincer de a face lucrurile, de a-şi dărui devotamentul, respectul şi afecţiunea, atât pentru prieteni cât şi pentru persoana iubită.....
E uşor de citit, dacă iţi îndrepţi sufletul către ea, e mai uşor să vezi că de fapt în spatele unui zâmbet frumos se ascund lucruri care dor, lucruri care îi ţin existenţa în loc, care o fac să uite lucrurile frumoase care şi le-ar fi dorit. O opreşte din visare iar un vânt aspru o duce pe căi necunoscute, pe aleile întunecate ale conştiinţei sale punand-o faţă în faţă cu adevărurile pe care le caută, sau de care fuge...e atât de enigmatic...
Azi poate să fie pe culmile înalte ale fericirii, iar mâine să plângă în pumni neştiind de ce, neavâd o explicaţie clară, neînţelegând fiinţa umană şi puterile sale..Este şi ea un om, ca oricare din noi, un om cu defecte şi calităţi, un om care e capabil să iubească, să preţuiască şi poate să urască, însă ca să poţi urâ un suflet, ai nevoie de multă forţă interioară, să fii din piatră şi să nu poţi simţi nimic uman pentru persoana respectivă....nu e caracteristic ei, e prea firavă să fie capabilă de ură, poate pe moment, un sentiment asemănător, dar nu, nu e ură, nu e vorba despre ea....
Zile, nopţi, toate trec, aşa cum vin se şi duc, nu mai privi înapoi, priveşte înainte şi poate va fi bine, nu zic sigur, dar totuşi „poate..”, bucură-te de tot ce ai acum, mâine cine ştie ce o sa fie, zâmbeşte copile, zâmbeşte frumos, aşa cum eşti şi tu.
"